Au trecut, iată, 35 de ani de la lovitura de stat care a schimbat cursul istoriei acestei țări. A trecut o generație de când oamenii respiră liber în această țară, de când paradigma uniformității și a mersului încolonat către societatea comunistă multilateral dezvoltată
În anii aceia s-a prăbușit, de fapt, întregul bloc comunist din Europa, în frunte cu Uniunea Sovietică, acel conglomerat de popoare pe care Stalin și cei care i-au urmat le-a transformat într-o turmă de ființe umane pe care le-a mânat, cu forța, spre un ideal iluzoriu.
Sociologii spun, de veacuri, că tendința naturală a ființei umane este spre entropie, spre dezordine iar această anomalie se explică prin acele atribute pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, odată cu conștiința de sine: egoismul exacerbat care generează goana după avere și ura față de proprii semeni. Prin urmare, cunoscând despre sine însușii acest adevăr trist, omul a inventat, de pe vremea lui Hammurabi sau poate mai dinainte, singurul instrument menit să oprească dezordinea socială: LEGEA!
Ei bine, aici problema se complică exponențial pentru că legea nu vine de una singură, ea aduce cu sine măsurile punitive pentru cei ce o încalcă și de aici, drumurile societății se despart de cele ale indivizilor care o compun. Istoria ne spune că marii lideri ai umanității n-au fost oamenii de știință, nici artiștii și nici cei care au fost scriitori ci aceia care au urmărit, pentru popoarele lor, respectarea legilor. Poate cei mai tineri dintre noi au uitat sau poate nu știu încă despre faptul că democrația nu a fost inventată de Uniunea Europeană! Democrația are o istorie lungă, ea vine din antichitate unde grecii și romanii aveau propriile instrumente democratice, puse în slujba popoarelor lor.
Democrația nu s-a născut la Bruxelles ci vine din agora Greciei antice unde toți oamenii cetății aveau dreptul să-și spună părerea și mai vine din romanitatea timpurie în care ostașii imperiului, prin dârzenie și vitejie, puteau ajunge generali sau împărați! Democrația, cu toate convulsiile de care a avut parte, vine din Anglia lui Oliver Cromwell și din Franța lui Napoleon, dar mai ales, democrația modernă vine din țara făgăduinței, din America lui George Washington și a lui Abraham Lincoln. A fost nevoie de un război civil pentru ca Sudul conservator să priceapă că toți oamenii sunt egali, indiferent de culoarea pielii. Cu prețul vieții a sute de mii de americani, America a pășit, cu fruntea sus, în istoria lumii și i-a obligat pe toți ceilalți s-o urmeze pe drumul democrației și al egalității între oameni.
Oare nouă, românilor, câți ani ne vor trebui să pricepem că democrația nu este un mijloc ci un scop, un drept câștigat cu sângele eroilor neamului? Când vom înțelege oare că democrația nu este un soi de anarhie socială în care șmecherii și obraznicii se pot desfășura în voie? Probabil atunci când politicienii noștri vor căpăta credibilitate și vor renunța la ipocrizia promisiunilor pe care n-au de gând să le onoreze niciodată!
Vom înțelege ce este democrația în ziua în care vom pricepe că prima condiție de existență a acesteia este respectarea legii, sub toate formele ei de existență. Democrația s-a născut odată cu dreptul la vot și va muri atunci când votul nostru va fi ignorat sau interzis.
AUTOR: Dănuț Degeratu, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
